Fondul Monetar Internaţional a publicat săptămâna trecută ultimele rapoarte semestriale privind perspectivele economiei globale şi stabilitatea sistemului financiar internaţional. Pentru a patra oară consecutiv, prognozele de creştere au fost reduse, iar Europa a fost evidenţiată ca un factor principal al acestei reduceri.
Olivier Blanchard, economistul-şef al Fondului, a declarat că "Europa trebuie să facă totul pentru a întări cererea privată", prin intermediul unei "politici monetare agresive". Din păcate, nu au existat şi "indicaţii" privind modul în care poate fi resuscitată cererea privată, în condiţiile în care programele de austeritate s-au concentrat aproape exclusiv pe majorarea taxelor şi, implicit, pe reducerea veniturilor disponibile ale populaţiei.
Cu toate acestea, Christine Lagarde, directorul executiv al FMI, a încercat să pară optimistă într-un interviu acordat televiziunii Bloomberg. Probabil că a fost inspirată de titlul raportului World Economic Outlook (n.a. "Speranţă, realităţi şi riscuri"), în care speranţa este pusă în faţa realităţii.
De ce ar învinge speranţa realitatea? Deoarece "BCE este singura bancă centrală care mai are puţin spaţiu de manevră", conform declaraţiilor pentru Bloomberg ale directorului FMI. Adică, singura soluţie ar fi un comportament şi mai iresponsabil al BCE, similar cu cel afişat până acum de Federal Reserve care a fost întrecut, recent, de către Banca Japoniei.
Deschiderea mai largă a robinetului monetar ar trebui să compenseze politicile de austeritate ale guvernelor, în condiţiile în care FMI nu mai doreşte austeritate cu orice preţ, chiar dacă aceasta este "ascunsă" sub denumirea ştiinţifică (n.a. conform declaraţiilor directorului FMI) de "consolidare fiscală".
Din păcate, tiparniţele băncilor centrale nu pot să mai stimuleze decât excesele speculative. Jeremy Stein, profesor l
