INTERVIU

Cenaclul „Pavel Dan” al Casei Studenţilor Timişoara, unul dintre cele mai vechi din Banat şi din România, împlineşte, în 2013, 55 de ani de existenţă. De-a lungul timpului, multe generaţii de scriitori şi-au recunoscut sorgintea „paveldanistă”.

Amintim câteva nume: Sorin Titel, Şerban Foarţă, Cornel Ungureanu, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Alexandru Ruja, Petre Ilieşu, Eugen Bunaru, Marcel Tolcea, Mircea Pora, Robert Şerban. Despre ceea ce a însemnat pentru literatura română şi continuă să însemne, ZIUA de Vest a discutat cu poetul şi publicistul Eugen Bunaru, coordonatorul cenaclului.

- Cum e posibil ca o asemenea grupare literară să reziste peste jumătate de secol, în capitala Banatului?

- Pare incredibilă această „rezistenţă” în timp. În toamna lui 2013, cenaclul „Pavel Dan” va împlini venerabila vârstă de 55 de ani. Da, atâţia ani au trecut de la înfiinţarea sa! Sper să reuşim să marcăm „momentul” pe măsura importanţei sale. Mă gândesc nu doar la o întâlnire de suflet - cu un inevitabil parfum nostalgic - a paveldaniştilor aparţinînd tuturor generaţiilor, ci, în primul rând, la editarea unei ample antologii – poezie şi proză – care să reunească creaţii, din diverse momente, ale celor mai reprezentativi scriitori de sorginte paveldanistă. Nu ştiu dacă există vreun „secret” anume care să explice continuitatea neîntreruptă a cenaclului, pot însă confirma, în virtutea calităţii mele de veteran paveldanist şi de actual îndrumător al cenaclului, că această longevitate, cu adevărat impresionantă, se datorează, în primul rând, pasiunii şi dăruirii unor oameni care de-a lungul anilor au avut în mâinile lor – ca să mă exprim aşa – soarta acestui cenaclu. Fie în calitate de metodişti (referenţi culturali) ai cenaclului, de angajaţi ai Casei Studenţilor din Timişoara, fie în calitate de îndrumători ai acestuia. Trebuie amintiţi mereu