La nivel mondial criza laptelui toxic din România şi Serbia, nu s-a resimţit nici cât bătaia unei aripi de fluture, tendinţele rămînând neschimbate într-o combinaţie favorabilă creşterii preţurilor la materia primă.
Preţul laptelui brut primit de fermierii din ţara noastră depinde într-o măsură semnificativă de preţul laptelui procesat şi a lactatelor aduse din import de marii retaileri transnaţionali care domină comerţul cu amânuntul din România. Scumpirea laptelui la nivel internaţional îi va determina pe aceştia să aducă produse mai scumpe permiţându-le astfel şi producătorilor români de lapte şi lactate să ridice preţurile, ajungându-se ca în final şi fermierii să beneficieze de un plus pentru materia primă pe care o produc.
La nivel global cererea de produse lactate are perspective de creştere, producţia de stagnare iar stocurile de scădere – combinaţie de factori care anticipează o creştere a preţului laptelui.
China şi restul lumii emergente conduc creşterea consumului de lapte şi produse lactate la nivel mondial, potrivit unei estimări a analistei Patty Clayton, de la DairyCo, unul dintr cel mai important furnizor de intelligence pe piaţa de lapte din lume.
Creşterea gradului de urbanizare, schimbările survenite la nivelul obiceiurilor culinare odată cu creşterea gradului de educaţie şi sofisticare şi nu în ultimul rând creşterea venitului mediu s-au resimţit pozitiv în ce priveşte consumul de lapte în China.
Creşterea consmumului de lapte din China susţine creşterea la nivel mondial prin importurile realizate de această ţară – livrările internaţionale către China crescând în ritm ameţitor de-a lungul ultimilor 10 ani: 406 000 tone în 2010, 550 000 tone în 2011, 715 000 tone în 2012.
Potrivit statisticilor chineze producţia naţională de lapte se ridică la aproximativ 35 de milioane tone, în condiţiile
