Locuitorii din Watertown, în apropiere de Boston, i-au întâmpinat pe poliţiştii care l-au prins pe al doilea suspect implicat în atentatul din timpul maratonului cu strigătele: “SUA! SUA! SUA!”. Bucuroşi, majoritatea purtau tricourile clubului sportiv din Boston. Aplaudau, claxonau, strigau: “Boston mândru!”, “Boston puternic!”, “God bless America” sau “BPD” (Boston Police Department). Starea de bucurie este justificată de faptul că locuitorii din Watertown, timp de 24 de ore, cât a durat “vânătoarea celui suspectat de comiterea atentatului”, n-au avut voie să iasă din casă, urmărind de la fereastră cum orăşelul lor se transformase în zonă de război. “Washington Post” scria, cu satisfacţie, că: “Evenimentele de vineri au demonstrat că americanii şi forţele lor de securitate sunt mult mai bine pregătite pentru a da riposta terorismului, decât în urmă cu un deceniu”.

Dar, după prinderea autorilor atentatului, ar fi trebuit să urmeze explicaţiile de rigoare din partea poliţiei. Practic, cei doi suspecţi, fraţii Ţamaev, nu au revendicat nimic, nu au prezentat nicio motivare a gestului lor. în lipsa de aşa ceva, toată presa nord-americană s-a limitat să prezinte profilul lor psihologic şi să speculeze pe marginea originii lor cecene, insistând mai mult pe modul cum s-au integrat în societatea americană, pe faptul că sunt musulmani. în consecinţă, nu se ştie nici acum dacă cei doi fraţi au acţionat de capul lor sau au fost dirijaţi de vreo organizaţie şi nici nu s-a stabilit clar dacă originea lor cecenă a avut sau nu importanţă pentru punerea la cale şi executarea atentatului. Doar “Financial Times” şi-a permis să speculeze mai mult, scriind că poate exista o legătură între Cecenia şi islamiştii fundamentalişti: “De la mijlocul anilor ’90, au început să existe relaţii tot mai strânse între grupurile militare din Caucazul de Nord, talibanii afgani şi Al-Qaida”. în “N