La puţin timp după ce ambasadorul rus, la Bucureşti, a acordat un interviu în care afirma - uitând intenţionat de articolul 5, din tratatul NATO - că baza militară de la Deveselu ar putea deveni o ţintă pentru Rusia, dacă acolo vor fi amplasate interceptoare americane, în presa de la Bucureşti a apărut o informaţie neignorabilă, ce seamănă cu o bătaie amicală, a Unchiului Sam, pe umărul preşedintelui Vladimir Putin.

Dacă memoria nu mă înşeală, în lunga vară fierbinte a politichiei româneşti, când, într-un timp scurt, au fost schimbaţi din funcţii preşedinţii Senatului, Camerei Deputaţilor şi avocatul poporului - ca să mă exprim plastic -, iar preşedintele ţării a fost trimis să mediteze la condiţia de simplu cetăţean, în arealuri bine informate, din metropola de pe malurile Dâmboviţei, a fost lansată, pentru prima oară, o informaţie percepută ca un semnal clar, pentru cei ce credeau atunci că pot călca totul în picioare, ignorând regulile minimale ale unui stat de drept, membru deplin al Uniunii Europene.

Cei ce cunoşteau bine, din experienţa proprie, procedurile comunităţii euroatlantice, luau în calcul posibila nerevenire a preşedintelui suspendat, în funcţia devenită vacantă şi ocupată temporar de un prezidenţiabil vizibil lipsit de experienţa necesară exercitării atribuţiilor constituţionale în primul post relevant din ierarhia statului român.

Prin urmare, dacă nu ar fi revenit la Palatul Cotroceni, ce s-ar fi întâmplat cu Traian Băsescu?

Informaţia difuzată atunci, cu tâlc, nu specula nimic. Doar indica oportunitatea pe care ar fi avut-o preşedintele de a deveni raportor NATO. Adversarii politici şi presa aservită lor au avut accese fireşti de negare a unei asemenea ipoteze atribuind-o propagandei prezidenţiale. Apoi povestea s-a stins.

Iată că acum, la scurtă vreme de la neinspirata declaraţie a ambasadorului Rusiei, în România,