O concluzie uimitoare a specialiştilor adunaţi la Munchen spunea că prohibiţia la sturioni ar fi fost un eşec. Această teorie ar însemna că ceea ce au spus pescarii încă de la începutul emiterii actului normativ a devenit astăzi o realitate recunoscută la nivel înalt.
În 2006 a fost instituită prohibiţia la sturioni: pescarii din Delta Dunării nu mai au voie să pescuiască timp de zece ani o specie care aducea venituri constistente. Explicaţia autorităţilor: capturile au scăzut uimitor: de la peste o mie de tone (la începutul sexolului XX) la 6 tone în 2004 (cota alocată României).
Atunci când pescarii din Sfântu Gheorghe cereau în repetate rânduri ridicarea prohibiţiei la sturioni, autorităţile centrale refuzau să le dea câştig de cauză. Oamenii deltei, şi aşa săraci, au sărăcit şi mai mult, iar despre refacerea populaţiei de sturioni nu ştie nimeni nimic.
La scurt timp după instituirea prohibiţiei, asociaţia Black Sea Sturgeon solicita anularea ordinului care interzicea pescuitul la sturioni. Încă de la momentul respectiv preşedintele asociaţiei spunea că efectele acestui ordin sunt dezastruoase, întrucât se va bracona intens în zona Grindu sau în zona Sfântu Gheorghe.
„Era o tradiţie la noi, la Sfântu. Practic, prin această măsură ne-au luat dreptul să pescuim aşa cum ştiam noi. Şi tata a pescuit sturioni, şi bunicul meu la fel. Când prindeau unul mare se adunau toţi şi se pozau cu el. Acum mai am numai pozele cu sturionii. Ştiu că a fost şi este mult braconaj, dar nu era normal să se interzică aşa, tot pentru toată lumea. Dar deja de câţiva ani nici nu ne mai chinuim să convingem pe cineva că nu este bine pentru noi, pentru ăştia care mai trăim încă în deltă. Ne răcim gurile de pomană, aşteptăm să treacă anii“, spune un pescar de 43 de ani, care a trait numai la Sfântu Gheorghe.
Despre compensaţii financiar
