Recentul Congres PSD a reprezentat momentul de afirmare deschisă a cinismului politic, dând semnalul că de acum, sub noul mandat Ponta, se poate renunța fără regrete la ipocriziile bune eventual pentru defunctul „regim Băsescu“.
Există un nou stil de guvernare în România și el se cheamă „instituționalizarea“ cinismului. Luați, de pildă, declarația lui Relu Fenechiu, ministru al guvernului, atunci când Adrian Năstase a ieșit din închisoare. Fenechiu nu a negat că Năstase e un hoț. Nu. El a spus numai că mulți politicieni în campanie, majoritatea chiar, sunt la fel de hoți. Desigur, presupunem că se includea și pe sine. Așadar, să furăm cu pasiune, prieteni, fiindcă toți fură, iar cel care nu o face ar fi un „tâmpit“ – după vorba adâncă a celor două judecătoare de la Tribunalul București, trimise deocamdată și ele la „mititica“. Am fi de acord, poate, cu înțeleptul Fenechiu, dacă ne-ar permite să furăm și noi de la dânsul, fără să se supere: să-i luăm automobilul, să-i devalizăm afacerile, să-i golim conturile din țară și din străinătate etc. Sau asta nu-i voie?
Dar cinismul lui Fenechiu nu-i un caz izolat. Imediat, șeful lui, Victor Ponta, ne-a sfătuit să nu ne revoltăm la auzul enormităților cinice ale ministrului său (trimis în judecată, cum se știe, și pe care refuză să-l demită). Domnia sa ne-a îndemnat să nu fim „ipocriți“: adică, de vreme ce toți comitem ilegalități, fiecare acolo unde e plasat, să închidem ochii. Marele bărbat de stat Năstase o fi hoț, dar e un om politic de valoare, un intelectual, scriitor de multe cărți, unele chiar în condiții inumane de temniță, și nu-i de nasul nostru să-l jignim.
Am putea spune că recentul Congres PSD a reprezentat momentul de afirmare deschisă a cinismului politic, dând semnalul că de acum, sub noul mandat Ponta, se poate renunța fără regrete la ipocriziile bune eventual
