Două dintre debuturile editoriale în poe­zie din 2012 au reţinut atenţia cro­ni­ca­rilor de întâmpinare, inclusiv prin fap­tul că aparţineau unor „outsideri“ ai do­me­niului. Mai exact – unor critici literari din noul val: Marius Chivu şi Bogdan-Alexandru Stănescu (ultimul, afirmat şi ca un competent editor de li­te­ra­tură universală, la Polirom). E vorba, totuşi, despre nişte debuturi de factură particulară, întrucât Marius Chivu mai semnase, în calitate de coordonator, un volum-culegere (Cartea cu bunici) şi, pe cont propriu, un album-reportaj de călă­to­rie în Himalaia, în vreme ce Bogdan-Ale­xandru Stănescu a co-semnat un vo­lum eseistic epistolar împreună cu Va­sile Ernu (Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, 2010). Dintre cei doi încă tineri critici metamorfozaţi în poeţi (fiecare dintre ei având o com­po­nen­tă „artistă“ specială), cel mai con­vin­gă­tor s-a dovedit a fi, de departe, Marius Chivu, cu ataşantul Vântureasa de plastic, volum pe care l-am comentat la apariţie. În schimb, volumul lui B.-A.S. inte­re­sea­­ză mai curând prin ambiţia proiectului şi prin calitatea eşecului... Despre acest debut târziu în poezie au scris deja, re­zer­vat, Daniel Cristea-Enache (în Ob­ser­va­tor cultural) şi Alex. Goldiş (în Cultura). Mi-aş fi dorit să-i pot contrazice, însă „adevărul estetic“ mă împiedică s-o fac. Important de adăugat e că eşecul în spe­ţă ar putea constitui o lecţie şi pen­tru autor, şi pentru poezia tânără de azi (poezie căruia el însuşi pare a fi încercat să-i dea o „lecţie“ în răspăr). Nu „em­faza“ acuzată de Daniel Cristea-Enache reprezintă, cred, principalul neajuns al acestei plachete cu titlu şi conţinut alegoric (Apoi, după bătălie, ne-am tras su­fle­tul). De fapt, emfaza constituie doar un efect al unui „viciu de concepţie“ cu im­plicaţii multiple. Are, de aceea, drep­ta­te Alex. Goldiş când identifică drept po­sibil r