Alungarea managerilor privaţi de la CFR arată disperarea politicienilor, împrăştie confuzie şi creează haos în afacerile, oricum păguboase, ale companiei.

Dimitris Sophocleous, cipriotul care a de­misionat din funcţia de director general al CFR SA, este o victimă recentă a teatrului absurd în care se transformă povestea ale­gerii unor manageri privaţi. Motivul de­misiei este respingerea planului său de ges­tionare a companiei de către repre­zen­tan­ţii Ministerului Transporturilor. Sopho­cleous n-a plecat singur. Lucian Isar, fost ministru delegat pentru Mediul de Afa­ceri, şi-a dat şi el demisia din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie (CA) al CFR SA, dar a explicat raţiunile din spatele veto-ului brutal exprimat de oa­menii de la Transporturi. El susţine că respingerea planului de redresare a CFR nu s-ar datora dubiilor privind viitorul CFR, ci spaimei politicienilor că îşi pot pier­de „influenţa asupra resurselor unei companii de stat“ şi asupra accesului la banii europeni. Isar a acuzat existenţa unor intense presiuni politice exercitate pen­tru a numi anumiţi favoriţi în posturi de conducere, pentru a muta com­par­ti­mente ale CFR în minister sau pentru a de­lega, parţial, gestionarea fondurilor eu­ro­pene către minister. Alungarea man­age­rilor privaţi de la CFR arată disperarea po­liticienilor, împrăştie confuzie şi creează haos în afacerile, oricum păguboase, ale companiei. A urmat o altă victimă co­la­te­rală, Aysun Mustafa, care a demisionat de la conducerea CFR Marfă. O echipă care a rezistat totuşi trei luni în faţa a ceea ce pre­sa numeşte, generic, presiuni politice. Austriacul Heinrich Vystoupil, managerul care a câştigat concursul pentru poziţia de şef al Tarom, a dat bir cu fugiţii după zece zile. Restul echipei de manageri privaţi, ca­re alcătuiesc boardul administrativ al Ta­rom, a rămas pe poziţie, înclusiv