Să le luăm pe rând, coane Fănică. Forţa Civică, a lui MRU. Noua Republică, a lui Neamţu. Fundaţia Creştin-Democrată, a lui Baconschi. PNŢCD, al lui Pavelescu. Mişcarea Populară, a lui Băsescu, via Diaconescu, Lăzăroiu şi compania. PDL, al lui Blaga. PDL, al lui Udrea.

Reformiştii, lui Macovei. Şi Iniţiativa România Liberală a lui Chiliman, lansată luni, 22 aprilie, care, probabil, nu va rămâne prea mult timp ultima pe listă.

Sloganul acestor venerabile mişcări şi partide este întruchiparea adevăratei drepte a mamei Omida. Unele o întruchipează, altele vor să o şi coaguleze, funcţionând pe post de cheag. Problema este că, din atâta coagulare, din săraca dreaptă a rămas doar zerul. Nu cotează, grupusculile dreptei îi dau înainte cu reunificarea.

Bine , bine dacă vreţi cu atâta ardoare reunificarea, de ce nu începeţi de la mic, la mare? De pildă, Neamţu, cu MRU. Apoi Baconschi cu MRU şi Neamţu. Apoi cu Udrea şi cu Pavelescu. Dar, nicio şansă. Dreapta din bucăţi nu are deocamdată premisele constituirii unui vehicul solid care să devină o alternativă la PNL.

În primul rând, sunt prea mulţi şefi şi niciun lider. Niciunul dintre conducătorii de aripi, grupări şi partiduleţe care se bat pentru refacerea „adevăratei” drepte româneşti nu are capacitatea de a câştiga fără redistribuire un colegiu electoral. Fiind toţi în aceeaşi situaţie, normal că niciunul nu se poate impune. De aici, fărâmiţarea, nu consolidarea acestor mişcări.

Dar, dincolo de incapacitatea de a propune un lider, dreapta martorilor lui Traian Băsescu suferă de o boală de sistem.

Aflată la guvernare prin PDL, „dreapta” lui Băsescu s-a identificat cu politicile de austeritate, însă fără perspectivă. Reducerile şi tăierile făcute fără discernământ au lovit pe toată lumea. Sectorul bugetar a suferit, dar şocul l-a încasat din plin, mai ales, sectorul privat despr