După prima jumătate de oră am intrat în vorbă şi am înţeles că, de fapt, intrusul eram eu. Domnul m-a recunoscut şi s-a simţit dator să mă informeze că se află acolo pe post de victimă.
L-am măsurat cu coada ochiului: numai beteag nu părea a fi. "M-a muşcat o căpuşă! În Herăstrău, în timp ce jucam fotbal cu puştiul meu"... Deşi meseria m-a învăţat să-mi ţin reacţiile în frâu, era cât pe-aci să pufnesc în râs. Păi... ăsta-i motiv de Spital de Urgenţă? "Doamnă, nu ştiţi ce vorbiţi!" (Recunosc: când rostesc cuvântul "căpuşă", nu-mi vin în minte decât concetăţeni de-ai noştri care trăiesc căpuşându-i pe cei din jur!) A urmat o dizertaţie pe tema căpuşelor care m-a îngrozit! Despre Lyme – "boala celor o mie de feţe" – auzisem ceva de când cu speculaţiile legate de moartea actorului Şerban Ionescu, însă ceea ce mi s-a povestit m-a făcut să uit de ce ajunsesem, de fapt, la Spitalul de Urgenţă. Aproape că-mi venea să-l întreb pe vecinul meu de aşteptare dacă acea orătanie minusculă, provocatoare de dezastre, care înţeleg că se instalase confortabil în interiorul lui, n-ar putea face un salt acrobatic înspre mine, schimbându-şi gazda!...
Odată ajunsă acasă, am dat buzna în internet. Şi... m-am îngrozit pentru a doua oară. Cuuum? Asemenea orori ni se pot întâmpla dacă o banală plimbare prin parc se soldează cu o muşcătură de căpuşă?!? Cică amărâta de bacterie pe care o transmit nenorocitele de căpuşe pătrunde în sânge şi ne afectează articulaţiile, muşchii, inima şi sistemul nervos, putând duce, de multe ori, chiar la paralizie... Am întrebat un medic veterinar, care-mi este amic, ce ar trebui să fac pentru a evita acest dezastru. Cică vaccinul e soluţia! Pentru mine? Nu! Pentru câinii şi pisicile din dotare care, se pare, sunt vehiculele preferate ale călătorilor letali. L-am privit lung pe Obama, labradorul lui Victoraş... A început
