Ministrul delegat pentru energie, Constantin Niţă, a vârât un băţ în eolienele din România pe motiv ca-s scumpe. El a zis că nu vrea să-i supere pe investitorii autohtoni, ăia de consumă mult curent, şi a decis să le mai taie din bani altor investitori, cei care produc energie verde.

Toată treaba a fost făcută printr-o ordonanţă, că era zor mare, pentru că nişte băieţi, ca cei de la Alro, de exemplu, au pus presiune mare-mare.

Schema e cam aşa: producătorii de energie verde, că-i din vânt, soare sau bălegar de vacă, primesc de la Transelectrica, deci de la stat, nişte certificate verzi a căror valoare, numai pentru acest an, este de 500 de milioane de euro. Producătorii de energie verde le vând mai departe pe OPCOM (bursa de energie) furnizorilor de curent electric. Aceştia din urmă sunt obligaţi de lege să cumpere hârtiile verzi ca să susţină energia din surse regenerabile. Şi o susţin fără costuri, pentru că banii pe care îi dau ei pe nenorocitele de hârtii verzi îi bagă în factura consumatorilor finali. Tot prin lege.

Bun! Deci noi toţi susţinem cu multe sute de milioane de euro energia verde. România şi-a asumat asta la aderare, în 2007. Peste tot în Europa e la fel. Noi nu ne plângem, adică n-am văzut vreun protest spontan în faţa biroului ministrului Niţă pe tema certificatelor verzi. Dar tot consumatori finali, cu facturica înverzită de certificate, sunt şi cei din industrie care l-au înghesuit pe proaspătul ministru al Energiei cerând facturi mai mici şi aşa a apărut o ordonanţă de urgenţă.

Ordonanţa subţiază teancul de certificate pe care producătorii de energie verde le primesc şi îi amâna cu banii până prin 2017. Bun, nu-i plâng pe investitorii în eoliene, cum nu-i plâng nici pe „marii consumatori”, cei care au furat curent (la propriu) ani în şir ducând Hidroelectirca în insolvenţă.

Dar ministrul Niţă p