În numărul 14 (9-15 aprilie a.c.) al revistei 22, Erwin Kessler lansează o serie de alegații despre concursul de proiecte pe care Ministerul Culturii și Patrimoniului l-a lansat pentru Pavilionul României de la Bienala de la Veneția 2013. În stilul său caracteristic, sprințar-înțepător, care a devenit un fel de brand de rea-lectură pe piața culturală locală, Erwin Kessler afirmă că juriul a ales proiectul O istorie a artei contemporane mondiale povestită cu corpuri românești, propus de Alexandra Pirici și Manuel Pelmuș și curatoriat de Raluca Voinea, din motive incorecte, impure. Ar fi vorba de faptul că doi dintre membrii juriului, plasticianul Matei Bejenaru și teoreticianul Bogdan Ghiu, ar fi afiliați într-un fel sau altul rețelei de centre de artă contemporană tranzit.ro, o rețea susținută de fundația Erste Bank și din care face parte și curatoarea proiectului amintit.

Cum am fost președinta juriului în cauză și cum nu pot fi bănuită că împărtășesc neapărat direcția estetică promovată de tranzit.ro, aș dori să-l liniștesc pe Erwin Kessler în ce privește corectitudinea alegerii. Juriul chiar a fost internațional, cu doi membri străini, criticul și istoricul de artă italian Roberto Pinto și plasticianul olandez Rene Rietmeijer, care conduce o influentă fundație de artă contemporană stabilită de mulți ani chiar la Veneția. Nici cei doi membri străini și nici eu însămi nu eram „înrolați“ în tranzit.ro, iar ceilalți doi membri ai juriului, Monica Morariu și Alexandru Damian, au avut mai degrabă un rol administrativ. Pentru fiecare dintre cele 18 proiecte prezentate, dezbaterile au fost pe față și departajările s-au făcut pe baza unor serii de note ale fiecăruia.

A fost interesant să constați diferența de viziune dintre membrii români și cei străini ai juriului, care nu erau la curent cu ierarhia de nume „stabilite“ și cu grupurile de influență sau de