Cum vă explicați haosul creat în cercetare și învățământul superior în ultimele 10–11 luni?

Cred că e efectul dorinței noii echipe de a se delimita cât mai mult de fosta echipă – la toate nivelele și în toate chestiunile. Au fost schimbate comisiile consultative, acestea au schimbat criteriile și standardele minimale; în consecință, universitățile au fost nevoite să modifice și ele criteriile și metodologiile de concurs. Au fost „corectate“ prevederi ale Legii 1/2011, astfel că facultățile și școlile doctorale au fost obligate să stabilească repede criterii pentru prelungire de activitate și pentru reintegrare (cereri sunt deja). Se vrea renunțarea la ierarhizarea universităților, se schimbă metodologia de finanțare a învățământului superior (vedeți raportul CNFIS pe pagina www.cnfis.ro, ar merita o discuție aparte; mai ales concluziile și recomandările de la p. 59 sunt lămuritoare pentru încercarea noastră de a ne opune noii direcții pe care o dorește ministerul). Schimbările acestea sunt expresia unor interese diferite și a unei înțelegeri diferite a menirii învățământului superior și a cercetării. Pe lângă interesul de grup, contează, probabil, și faptul că învățământul superior și cercetarea sunt conduse de cineva fără experiența cercetării la un nivel rezonabil, care nu a apucat încă nici să-și dea doctoratul.

Pare o campanie de pedepsire a universitarilor pentru scandalurile în care au fost acuzați de plagiat miniștrii PSD – Corina Dumitrescu, Ioan Mang, Ecaterina Andronescu – și chiar premierul Victor Ponta. Poate aceasta să fie lovitura mortală aplicată cercetării și învățământului superior? Mai e ceva de făcut? Se poate salva ceva?

Sigur că așa pare, dar nu știu dacă e așa. Cazurile respective sunt niște singularități. Actuala echipă este expresia și slujește interesele (nu e nimic peiorativ aici) unei mari părți a universitarilor și cercet