Să ai studii superioare este un „must-have” al zilelor noastre. Toată lumea se înghesuie să urmeze o facultate, chiar dacă acest lucru implică, la multe dintre specializările existente, doar o cheltuială inutilă de bani. Că despre timp pierdut, nu prea poate fi vorba, nu de alta dar, mai nou, la unele instituţii de învăţământ, este suficient să te prezinţi la examene şi să iei notă de trecere şi gata! Eşti absolvent!
În goana disperată a universităţilor după bani, specializările s-au înmulţit precum ciupercile după ploaie, iar locuri disponibile sunt cu duiumul. Şi cu plată, evident. Iar acolo unde cererea se dovedeşte mai mare de la un an la altul, conducerile instituţiilor de învăţământ superior îşi permit chiar să majoreze substanţial taxa anuală. Aşa au apărut specializări precum studii politice ori studii europene, de parcă vreuna din acestea te-ar avantaja în a deveni salariat. Şi tot aşa, piaţa din România a ajuns să fie suprasaturată de tot felul de specialişti, care mai de care mai calificat, în tot felul de domenii „ştiinţifico-fantastică”.
Însă, pe cât de facil este accesul în rândul studenţimii, pe atât de dificil este să-ţi găseşti un loc de muncă după ce te trezeşti cu diploma de absolvent în mână. Iar dacă ai avut ghinionul de a urma o „şcoală de balet”, cum mulţi o păţesc, atunci respectiva hârtie îşi va dovedi utilitatea doar în fundul curţii.
Criza economică prin care trece România a determinat o scădere generală a slujbelor disponibile pe piaţa muncii. Mai mult decât atât, facultăţile au omis să-şi adapteze oferta la cererea redusă existentă, astfel că absolvenţii de studii de licenţă care urmează o carieră în concordanţă cu studiile urmate sunt foarte puţini. Pentru că nu-şi permit să facă mofturi, aceştia ajung să accepte joburi pentru care sunt supracalificaţi ori să se angajeze în domenii ce nu au nicio legătură cu specia
