Ce minunat e să trăiești în România! În nici o altă țară din lume nu se petrec, zilnic, atîtea lucruri care-ți provoacă satisfacția de nedescris să vezi că n-au nici o importanță.
Cred că mă paște un Alzheimer erotic: nu-mi mai aduc aminte dacă m-am culcat sau nu cu Traian Băsescu.
Cică s-ar fi fotografiat de către o sondă spațială americană, undeva la mama dracului în cosmos, „ochiul lui Dumnezeu“. Dacă sonda asta ar fi fost românească, precis ar fi fotografiat și paru’ cu care El ne bate.
Decît să intrăm în Guinness Book fabricînd cel mai mare steag din lume, mai bine am înfige, cum am mai făcut, un tricolor așa, mai mic, pe cea mai înaltă faleză de la Balcic…
Pe canalul History, care e mult mai slab decît cel denumit Viasat History, există totuși și o chestie interesantă: un serial despre extratereștrii antici. După ce-am văzut primele episoade, mi-a venit să exclam ca-n reclama cu ciocolata: „Dar avem și noi aici, în România!“.E de-ajuns, de pildă, să te uiți la Cristi Preda ca să realizezi că seamănă leit cu o figură sculptată pe un zid din Machu Picchu care nu seamănă cu nimic cunoscut.
Încet-încet, precum clubul Rapid, trupul meu intră în insolvență: cel puțin în materie de sex, bag în el mai mult decît scot.
Publicat în Cațavencii, nr. 15(93), 2013
Ce minunat e să trăiești în România! În nici o altă țară din lume nu se petrec, zilnic, atîtea lucruri care-ți provoacă satisfacția de nedescris să vezi că n-au nici o importanță.
Cred că mă paște un Alzheimer erotic: nu-mi mai aduc aminte dacă m-am culcat sau nu cu Traian Băsescu.
Cică s-ar fi fotografiat de către o sondă spațială americană, undeva la mama dracului în cosmos, „ochiul lui Dumnezeu“. Dacă sonda asta ar fi fost românească, precis ar fi fotografiat și paru’ cu care El ne bate.
Decît să intrăm în Guinness Book fabricînd cel mai mar
