Politicienii trag unii de alţii. Dar nu să-şi rupă hainele, ci spre solidaritate. Văd un premier sensibil la critici, care reacţionează cu o acreală (faţă de aliaţi), necunoscută în campania electorală. În acelaşi timp, Udrea cheamă şi ea la solidaritate, iar mesajul similar cu al premierului USL nu mi se pare o coincidenţă. Victor Ponta a cerut, în loc de critici, solidaritate din partea liberalilor. Adică, un fel de (mă iertaţi) … „mucles!” Pentru că, nu-i aşa, în balanţă e candidatura lui Antonescu la prezidenţiale.

Momentan cred că asistăm la o idilă, să zicem, nefirească. Se întâmplă lucruri care pentru votanţii actualului guvern sunt de-a dreptul şocante, în sensul că această coabitare începe să dăuneze grav sănătăţii mentale a majorităţii… Cum majoritatea nu a contat, îmi dau seama că va conta şi mai puţin de acum înainte. Condamn de fapt tot ce se întâmplă în USL, înţelegerea extrem de dubioasă preşedinte – premier, idila dintre PSD şi parte din PDL, eventual, aripa superbăsesciană – Mişcarea Populară. Cam atât „pe scena politicii româneşti”. Mă întreb, acum, cine pe cine iubeşte? Adică nu m-ar mira o rupere zgomotoasă a USL, PSD în braţe cu parte din PDL sau Mişcarea Populară şi un PNL singurel în ecuaţie. Probabil că trădarea este prima poruncă în politică.

Observ nişte declaraţii contradictorii şi la soldaţii Guvernului Ponta, V. Vosganian şi C. Niţă, privind companiile de stat. Nu am înţeles la ce privatizare face referire ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, când vorbeşte despre Complexul Oltenia: pachetul minoritar sau cel majoritar? A fost concret doar când a spus că privatizarea CEO este „prinsă” în programul FMI, cu termen stabilit în ianuarie 2014. Nu la fel de evaziv a fost Vosganian pentru care, se ştie, privatizarea tuturor companiilor de stat trebuie privită ca un fenomen. Poate că, în cele din urmă, ministrul „stric