Mediul internaţional mai mult decât dificil, afectat de criza datoriilor suverane şi încetinirea creşterii economice la nivel mondial, determină astăzi luarea în calcul a unor măsuri organizatorice axate atât pe combaterea evaziunii fiscale, cât şi pe prevenirea indisciplinei fiscale şi creşterea gradului de conformare voluntară. A devenit acută problema modificării cadrului legislativ în vederea recuperării operative a prejudiciilor stabilite pentru acte de evaziune fiscală. La fel, majorarea limitelor minime şi maxime ale sancţiunilor contravenţionale pentru fapte cu incidenţă fiscală.Nu este exclusă nici restricţionarea plăţilor şi încasărilor în numerar, prin reducerea semnificativă a limitei maxime a plăţilor de această natură admise de lege între firme, urmărindu-se întărirea disciplinei financiare.Dorinţă mai veche a fiscaliştilor: reglementarea posibilităţii de a fi efectuate inspecţii fiscale (chiar şi) după data deschiderii procedurii insolvenţei. Mai mult, se urmăreşte ca prin modificarea Legii 85/2006 privind insolvenţa, să se condiţioneze intrarea efectivă în insolvenţă voluntară de efectuarea inspecţiei fiscale.

Incă de anul trecut se vehicula la nivel guvernamental că viitoarea (mult-necesară) ranforsare bugetară se va baza pe o nouă abordare. Concepte precum cele de dezvoltare, echitate, disciplină căpătau loc central în dezbaterile de profil. Pe lângă direcţii de acţiune asociate care privesc lărgirea bazei de impozitare ori simplificarea sistemului de taxe, regăsim şi creşterea masei de impunere fiscala prin cuprinderea unor venituri neimpozabile aferente sectorul agricol, ajustarea regimului deducerilor privind amortizarea în cazul autovehiculelor şi a cheltuielilor cu diurna angajaţilor din sectorul privat. Pentru că s-a vorbit despre existenţa în trecut a unor – să le numim eufemistic – puncte slabe în sistemul de impunere fiscal