Zile agitate, pline de speranţe ascunse, managerii spitalelor făcând lobby care pe unde poate pentru un contract mai bun, din nou discuţii despre cât de „mai” complexe pot fi serviciile oferite, să zicem, la Caracal faţă de ce primesc pacienţii trataţi în spitalul din municipiul reşedinţă de judeţ, grija de a împărţi sărăcia din sănătate astfel încât să ajungă la toată lumea şi să nici nu superi pe nimeni... Pacientul de rând este departe de toate acestea, pe el îl interesează doar să fie tratat măcar pentru cât a cotizat şi respectat pentru cât poate respecta. De prea multe ori nu se întâmplă nici una, nici alta. De prea puţine ori i se întâmplă chiar să-i fie respectate minimele drepturi. Spre exemplu, unul din multele ordine emise de miniştri şi preşedinţi de prin sănătate prevede obligativitatea spitalelor ca la externare să ofere pacienţilor, anexat biletului de ieşire din spital, un document care detaliază cheltuielile ocazionate de spitalizare. Pacientul trebuie astfel informat cât a cheltuit spitalul cu medicamentele, cât cu materialele sanitare, cât a însemnat cazarea, serviciile de îngrijire etc. Câţi dintre pacienţii din judeţ au plecat cu un astfel de „decont” dintr-un spital al judeţului? Câţi ştiu că au acest drept? Pentru că, teoretic, ele sunt emise. Cel puţin în raportările către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate foile de observaţie au anexat şi acest document, care trebuie transmis şi pacientului. Dar, care ar fi interesul ca pacientul să nu afle cât de costisitoare i-a fost şederea sau de ce bani a fost scutit pentru că în judeţ, după cum spun managerii, nu se întâmplă, ca prin vecini, să te prezinţi la internare cu punga de medicamente, seringi şi alte cele. A încercat să-mi deschidă ochii un prieten, care şi-a amintit că a descoperit din întâmplare, la un moment dat, că, deşi ştia că a fost internat de zi, s-a trezit cu internare conti