La sfarsitul acestui weekend, unele televiziuni au titrat stirea aflata "pe surse" ca Occidentul ii pregateste presedintelui Traian Basescu postul de secretar general al NATO, pentru momentul cand isi va termina mandatul.
Poate ca asemenea stire "pe surse" ar merita trecuta repede cu vederea, daca am vedea-o pentru prima oara. Dar "sursele" au mai plasat-o si in alte ocazii, sub alte forme.
In perioada suspendarii, se zvonise chiar despre varianta unei inalte demnitati in cadrul UE, stire reluata si dupa revenirea la Cotroceni, din cand in cand si tot "pe surse".
Romanului de rand ii vine greu sa cumpaneasca in ce masura tara poate fi reprezentata la asemenea rang in lume, cu atat mai mult cu cat in istoria contemporana n-au ajuns la inalte demnitati internationale decat doua nume romanesti: Nicolae Titulescu in prima jumatate a secolului trecut si Corneliu Manescu intr-a doua.
Cel dintai s-a stins prematur din viata, dupa ce a fost exclus relativ brutal din mediul politic, iar cel de al doilea - vorba domnului Iliescu - a fost marginalizat rapid de Ceausescu, care nu suporta sa straluceasca pe firmamentul politic altcineva decat numai el insusi.
Daca domnului Taian Basescu i s-ar defrisa drumul, ca sa ajunga ar fi cel de al treilea roman urcat sus de tot in topul ierarhiei internationale, ar insemna sa se situeze la acea inaltime, de la care stralucea diplomatia lui Titulescu sau de la care sclipea cultura generala a lui Corneliu Manescu, basca impresionantul bagaj poliglot al amandurora.
Intrucat la prima vedere nu pare sa fie cazul, este normal ca romanul sa se intrebe de unde a aparut asemenea informatie, ce are ea la baza si pe ce trebuie sa contam noi, ca s-o luam de buna.
Argumente care pot face verosimila senzationala stire
Sa ne amintim de primul important turneu a
