Congresul PSD de vineri şi sâmbătă l-a reconfirmat pe Victor Ponta în fruntea partidului, l-a consacrat pe Liviu Dragnea în puternica poziţie de preşedinte executiv şi i-a adus pe aproape toţi membrii camarilei lui Ponta – Nicolae Bănicioiu, Dan Şova, Robert Negoiţă – în conducerea partidului.

Cu toate acestea, lui Ponta nu i-au ieşit toate planurile. Retragerea candidaturii lui Constantin Nicolescu, numărul mare de voturi primit, în schimb, de Marian Vanghelie şi victoria lui Marian Oprişan în faţa lui Nicuşor Constantinescu de la Constanţa sunt tot atâtea sincope în ceea ce părea un proiect perfect de preluare a puterii absolute.

Congresul PSD s-a dorit o sărbătoare a “armoniei şi unităţii” de partid într-un moment în care mizele interne păreau destul de mici în raport cu găsirea celei mai bune formule pentru a asigura PSD rolul de protagonist al vieţii politice româneşti în viitor. Numai că la PSD nimic nu este ceea ce pare. Singurele relaţii care contează cu adevărat în PSD sunt cele de putere într-o organizaţie dominată de o cultură de tip “homo homini lupus”/”dog-eats-dog”. Sau, cum, s-a exprimat chiar Victor Ponta, în care “peştele cel mare îl înghite pe cel mic”.

În acest context, Ponta nu a făcut nici un secret din faptul că doreşte să devină “nu doar şi cel mai mare peşte, ci şi cel mai rapid”, într-o versiune 2.0 a pesedismului, în care “cei mai rapizi” îi pot depăşi pe “cei mai mari”.Să foloseşti metafore piscicole atât de aproape de Robert Negoiţă şi Nicolae Bănicioiu nu este foarte inspirat, dar în pofida acestei scăpări, mesajul lui Ponta pare să fie acela că are de gând să conducă o transformare de substanţă a PSD şi, prin PSD, a României şi un avertisment adresat celor care vor să-l tragă înapoi că cine nu va ţine pasul, mic sau mare, va fi ori lăsat în urmă, ori înghiţit.

În vederea realizării acestui plan, Ponta ştie că are