Nu mai avem ţintuită adoptarea monedei unice pentru anul 2015, acum şi în mod oficial.

Programul de convergenţă pentru anul în curs, aprobat recent de guvernul Ponta, atestă acest lucru, care, oricum, era tot mai veridic în ultima perioadă. Guvernatorul BNR preciza, încă din decembrie anul trecut, că trecerea la moneda europeană în 2015 nu mai intră în discuţie. După declaraţia lui Mugur Isărescu, acest deziderat a fost preluat chiar şi de premierul Victor Ponta, care la începutul anului a anunţat că intrarea României în zona euro nu mai reprezintă o ţintă credibilă pentru 2015, orizontul pentru finalizarea acestui proces fiind mai degrabă anul 2020. Deocamdată, nu s-a stabilit o nouă ţintă, guvernanţii precizând doar faptul că „angajamentul de adoptare a monedei euro este menținut pentru o dată la care va fi atins obiectivul privind îndeplinirea criteriului nominal şi real de convergență“. Trebuie menţionat faptul că mai mulți economişti şi analişti au tras semnale de alarmă încă de acum un an sau chiar doi, însă până acum, contrar trendului est-european, România se ţinea ferm pe poziţie. Polonezii au anunţat primii că doresc o amânare, bulgarii i-au urmat, iar ungurii nici nu vor să audă deocamdată de euro, în situaţia în care la Budapesta este un amalgam de măsuri pentru menţinerea economiei pe linia de plutire.

Singurul care încă spera că moneda europeană va înlocui leii din buzunarele românilor era Traian Băsescu, care, în martie anul curent, menţiona că atât aderarea la spaţiul Schengen, cât şi trecerea la euro sunt esenţiale pentru România. Privind lucrurile din punct de vedere economic, pentru a putea adera la zona euro, ţara noastră trebuia să facă sacrificii enorme, mai ales în privinţa păstrării deficitului bugetar sub pragul de 3% din PIB. O intrare accelerată în zona euro putea aduce mari traume economiei locale, precum şomaj