Psihologul Aurora Liiceanu constată cu surprindere că militanţii gay se luptă pentru o idee desuetă: relaţiile legalizate. Răspunsul acestora e că se luptă pentru credite şi moşteniri.

Dezbaterea privind iniţiativa deputatului Remus Cernea de a propune legalizarea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex a împărţit România în două. Din Parlament până în stradă şi pe forumuri, românii îşi exprimă opţiunile pro sau contra.

Cât de mare este distanţa între mentalităţile româneşti şi cele occidentale? Există vreun partid dispus să-şi asume o astfel de iniţiativă?

Psihologi, sociologi şi membri ai societăţii civile militantiste ne-au răspuns la aceste întrebări.

„În România, relaţiile sunt încă patriarhale“

„Da, de ce să nu importăm totul?“, se întreabă, amuzată, Aurora Liiceanu atunci când este întrebată despre legalizarea relaţiilor gay. „E o distanţă mare între mentalitatea Occidentului şi mainstreamul românesc. Postmodernismul vestic nu e acelaşi cu postmodernismul românesc, dacă se poate vorbi de aşa ceva la noi. În România, relaţiile sunt încă patriarhale. Avem o populaţie rurală şi tradiţionalistă. E nevoie de un timp psihologic şi multă vreme va trece până când acceptarea comunităţii gay va fi naturală, şi nu forţată de ritmul rapid impus din exterior“, crede Aurora Liiceanu.

Ea aduce în discuţie şi o temă ocolită adesea: agresivitatea manifestaţiilor din rândul comunităţii gay: „Discriminarea pozitivă e la fel de aiurea ca discriminarea negativă. Mişcările gay exagerează şi creează respingere. Da, lumea mă va respinge dacă voi ieşi dezbrăcată pe stradă“.

În final, Aurora Liiceanu punctează o schismă: o minoritate cu idei avangardiste militează pentru o temă – cea a căsătoriei – tot mai desuetă în timpurile pe care le trăim. „E caraghios că într-o lume a concubinajului o minoritate mai susţine căsătoria. Azi, c