Ştiţi, concepţia mea despre fenomenul de corupţie din administraţie este ȋn general urmatoarea: intrǎ ȋn sistem oameni cel puţin decenţi, onorabili, corecţi, care au sarcina sǎ administreze sume relativ mari ȋn folosul comunitaţii şi al interesului obştesc. Sub mirajul delapidǎrii facile a unor sume, pe principiul cǎ 0,0001 la sutǎ nu se simte sau “cine ȋmparte parte-şi face!”, mulţi oameni iniţial de bunǎ credinţǎ cad ȋn aceastǎ capcanǎ şi ȋşi rateazǎ complet viitorul dupǎ ce sunt depistaţi ca infractori. Ei bine, aceastǎ paradigmǎ clasicǎ a funcţionarului public sau demnitarului corupt a fost “imbunǎtǎţitǎ” sau chiar desǎvȃrşitǎ de actuala coaliţie PSD-PNL.

            De ce spun asta? Pentru cǎ astǎzi citeam ȋn douǎ ziare naţionale despre ȋnlocuirea şefului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalǎ, Şerban Pop, cu numitul Gelu Ştefan Diaconu. Evenimentul nu este senzaţional prin prisma faptului cǎ noul director, fost secretar de stat, este un apropiat al unui ministru cu grave probleme penale, Relu Fenechiu. Ci este grav faptul cǎ acest domn, Gelu Ştefan Diaconu, a fost urmărit penal pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Cu alte cuvinte, instituţia care se ocupǎ cu colectarea taxelor şi impozitelor contribuabililor, gestionarea lor şi verificarea corectitudinii aplicǎrii Codului Fiscal este condusǎ de o persoanǎ care este acuzatǎ de fals, ȋnşelaciune şi alte infracţiuni de naturǎ economicǎ. Din pǎcate, prima comparaţie care mi-a venit ȋn minte a fost cea cu „lupul paznic la oi”!

          Şi totusi, analizȃnd situaţia mai bine, mi-am dat seama cǎ nu faptul de corupţie ȋn sine este ceea ce mǎ frapeazǎ mai tare. De fapt, alt fenomen este şi mai grav, unul pe care USL-ul ȋl promoveazǎ continuu: corupţia calificatǎ! Actualii guvernanţi nici nu mai asteapta ca oamenii pe care ȋi promoveazǎ sǎ devinǎ, accidental desigur, corupţi. Nu, de fa