Toată lumea știe că secretul meseriei de cioban stă în reciprocitate. Unul păzește oile ziua, celălalt noaptea. Unul știe să citească, celălalt să scrie. Unul oftează de dorul nevestei, celălalt se îmbracă provocator în mițoasă mini și îi susură primului: „În seara asta fii aspru și spune-mi Tudorina“.
Cam asta părea să fie situația și într-o frumoasă noapte de primăvară cînd, după ce au degustat cîteva sticle de alcool sanitar, cei doi ciobani ai comunei Starchiojd au descoperit că peripatetizarea la care participau simultan i-a condus pe căi filosofice diferite. „Deci fii atent“, a declamat cel mai în vîrstă (57 de ani), „în seara asta ne jucăm de-a Moromeții. Eu sînt Bisisica și mă ascund după căpița aia de colo, tu ești Niculae, mă găsești și trebuie să mă pedepsești că am fost neascultătoare. Ai înțeles?“ „Regret, magistre“, a răspuns celălalt (43 de ani), „dar îmi repugnă. Poți să-mi oferi o alternativă din perspectiva istorică?“ „Sigur“, a suspinat primul. „Hai să ne jucăm de-a etnogeneza. Tu ești Traian, eu sînt Decebal și mă ascund după căpița aia. Acum e bine?“
A fost excelent. Bătrînul a dat să se ascundă, tînărul a dat direct cu cuțitul, așa cum văzuse el într-un documentar despre Columna lui Traian. Acum, Poliția îl cercetează pentru omor, organizațiile de reenactment îl urăsc pentru originalitate, iar presa locală a epuizat sexual semnul exclamării în articolele tîmpițele pe care le-a scris despre crimă.
Morala, însă, e alta: puneți-vă copiii să urmărească emisiuni cu parașute mondene și maneliști agramați, că altfel dau iama pe Discovery și ajung ciobani criminali la maturitate.
Publicat în Cațavencii, nr. 15(93), 2013
Toată lumea știe că secretul meseriei de cioban stă în reciprocitate. Unul păzește oile ziua, celălalt noaptea. Unul știe să citească, celălalt să scrie. Unul oftează de dorul nevestei, celălalt
