În urmă cu 146 de ani, leul a devenit moneda naţională a Principatelor Române. 80 de monede străine, precum napoleonul, galbenul austriac, ducatul olandez, piastrul, rubla sau francul circulau până atunci pe teritoriu Principatelor.
Pe 22 aprilie 1867 s-a promulgat prima lege monetară prin care s-a stabilit că moneda naţională este leul, iar diviziunea sa se numeşte ban şi este egală cu a suta parte din leu.
Primele negocieri pentru baterea unei monede naţionale au avut loc după venirea pe tronul Principatelor Unite a lui Alexandru Ioan Cuza.
În 1859, Victor Place, consulul francez la Iaşi a negociat, în numele guvernului român, baterea unei monede naţionale care să aibă aceeaşi valoare cu cea a francului francez. Denumirea primilor bani româneşti a stârnit numeroase dezbateri, variantele luate în calcul fiind românul, după modelul francez (francul), statul reuşind să obţină permisiunea unei bănci din Franţa pentru creditarea primei emisiuni.
Ulterior s-a stabilit un alt nume, acela de romanat, care era divizat în decime sau bani (a zecea partea dintr-un romanat) şi centime sau bănişori (a suta parte dintr-un romanat). Proiectul nu a fost însă finalizat deoare “Napoleon III nu a sprijinit până la capăt emiterea unei monede naţionale româneşti, deoarece nu dorea să provoace o reacţie ostilă a Imperiului Otoman”, se arată pe pagina BNR.
Leul – ales ca să-i facă concurenţă thalerului olandez de argint
Discuţiile au fost realuate în timpul domniei lui Carol I. Denumirea de leu s-a ales pe fondul popularităţii thalerului olandez care avea pe revers un leu ridicat pe două labe. Thalerul avea o largă circulaţie e teritoriul Principatelor datorită relaţiilor comerciale dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei.
La jumătatea secolului al XVII-lea, notorietatea thalerului era atât de mare încât în spaţiul balcanic acesta este confundat c