Acum mai bine de 100 de ani, în Focşani, prostituţia a fost în atenţia autorităţilor, care au elaborat pentru controlul ei norme şi regulamente.
Din răsfoirea arhivelor vremii se cunoaşte că în anul 1897, Consiliul Comunal Focşani a dispus ca viaţa prostituatelor din oraş să fie una strictă, prin controale medicale permanente, nu ca în cazul practicantelor din ziua de azi, adevărate bombe biologice, bolnave chiar de SIDA.
Damele de companie din acea perioadă erau înscrise de secretarul serviciului sanitar într-un registru special, nu înainte de a li se explica fetelor consecinţele înregistrării, fiind povăţuite să-şi caute o ocupaţiune onestă.
„Dacă totuşi ele stăruiau să fie înscrise, atunci erau trecute în respectivul document, din care o copie se preda la Poliţia locală. Nu erau înscrise minorele sub nici o formă iar cele bolnave erau trimise la spital, fiind înscrise după vindecare. De asemenea, casele de prostituţie erau înscrise de primar într-un registru special. Primarul accepta deschiderea unei astfel de case numai dacă locuinţa era curată, luminoasă destul de spaţioasă, mobilată corespunzător, cu rufele, aparatele şi uneltele indispensabile pentru menţinerea ordine. Respectiva casă, inclusiv curtea trebuiau cu desăvârşire separate de casele şi curţile vecine şi nu trebuiau sub nici o formă deschise în vecinătatea bisericilor, şcolilor, internatelor şcolare, a grădinilor publice, teatrelor, cazărmilor sau în interiorul hotelurilor, birturilor, cârciumilor, berăriilor, cafenelelor, grădinilor, teatrelor şi restaurantelor”, ne precizează istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.
Dacă prostituatelor nu le convenea regimul din casa unde munceau, erau libere să plece unde doreau. La plecare, avutul lor nu putea fi sechestrat de către patroana casei, iar din banii câştigaţi de o prostituată patroana putea opri cel mult do