Duminica, 21 Aprilie. O zi însorita de primavara, numai buna de promenada. Prin fata Palatului Roznovanu, câteva zeci de concitadini îsi plimba copiii, cateii sau sperantele, abia scapati din înclestarea unei ierni îndelungate. Din difuzoarele Catedralei Mitropolitane, glasurile de tenor ale slujitorilor sfântului lacas dau marturie lumii despre patimirile Sfintei Maria Egipteanca. De pe bancile din fata Teatrului, pictorii comunitari îsi asteapta fara prea multa nadejde musterii, cu mâinile pavaza la ochi, lipsiti de umbra ocrotitoare a teilor de altadata. În locul lor, stingheri si piperniciti, salcâmii japonezi plantati de ocârmuire par niste samurai, transportati fara voia lor într-o lume straina. Pesemne ca stinghereala lor este molipsitoare, de vreme ce nici macar cateii nu-i considera demni de interes. Atintind cu privirea bustul din fata Palatului, un copil întreaba nedumerit: cine este Vasile Pogor? Însotitorul sau bombane ceva despre primarii adevarati ai urbei, aruncând o privire plina de semnificatii catre primul etaj al palatului, de unde cele doua ferestre de la biroul actualului primar contempla forfota de pe bulevard, inexpresive si reci. Unul dintre strajerii palatului casca discret, molesit, pare-se, de razele soarelui de primavara si ferindu-se de stropii furati de adierea primavarateca din apa fântânii arteziene. Adevarata zi de Duminica, nimic de spus. Si totusi, parca lipseste ceva. Imaginea aceasta duminicala seamana cu tabloul "Nunta taraneasca" al lui Peter Bruegel cel Batrân, o lucrare celebra si aiuritoare din care lipseste... mirele! Cam la fel arata si bulevardul Stefan cel Mare fara teii sai. Cine stie ce-or fi gândit atunci când s-au hotarât sa-i înlocuiasca? Poate or fi vrut sa împrumute ceva din imaginea cosmopolita a noului centru comercial Palas, despre care se spune ca nu are egal în partea asta a Europei. Poate asa prevede proiect