Albert Wass (sau Albert Vass). Acesta, fost nobil transilvan, a fost condamnat la moarte în 1946 de Tribunalul Poporului de la Cluj, pentru crimele săvârşite pe timpul ocupaţiei horthyste din Ardealul de Nord-Vest. Oamenii încă mai plâng când îşi aduc aminte de măcelul din septembrie 1940. Mai spun şi azi «Doamne feri!» când aud numele contelui Wass. Şi în fiecare zi se roagă: «Doamne, să nu se mai întoarcă vreodată teroarea!».
Durerea şi-a înfipt adânc rădăcinile în sufletele celor din Mureşenii de Câmpie, din Sucutard, din Ţaga, din tot Ardealul de Nord.
Prin Dictatul de la Viena, din august, Ardealul de Nord-Vest devenise o bucată din Ungaria. Începutul lunii septembrie a însemnat şi începutul ocupaţiei ungare pentru românii din acea regiune. Când trupele ungare au început să calce pe pământ românesc, oamenii i-au întâmpinat pe soldaţi cu pâine şi sare. În câteva zile teritoriul rupt de patria mamă a fost supus de unguri. Românii erau străini în ţara lor. Peste noapte s-au trezit că trebuie să uite limba, rugăciunile… Soldaţii maghiari şi-au schimbat şi ei, brusc, atitudinea. S-au cantonat prin casele oamenilor şi au început să arate că ei sunt stăpânii. Au declanşat teroarea. Mergeau pe uliţe şi trăgeau cu armele fără ţintă dar cu scopul de a îngrozi şi îngenunchea românii. Într-o zi, Moartea, împodobită cu pene de cocoş, a intrat călare în sat.
23 septembrie 1940. Mureşenii de Câmpie.
În seara aceea peste sat se lăsase o negură de nepătruns. Grea de presimţiri rele. Oamenii primiseră ordin să se închidă în case şi să nu iasă orice s-ar întâmpla. Ordinul era acelaşi ca până atunci, dar în aer mirosea a nenorocire.
La Mureşenii de Câmpie trupele horthyste călare, pe bicicletă, pe motociclete au intrat în jurul datei de 10 septembrie 1940. Locuitorii au fost arestaţi, percheziţionaţi, bătuţi, schingiuiţi până la moar
