An de an soiurile tradiţionale româneşti dispar pentru a lăsa locul celor de import, în condiţiile în care din ce în ce mai puţini agricultori şi grădinari păstrează şi cultivă astfel de soiuri. În aceste condiţii însăşi diversitatea agricolă a României este pusă în pericol.
Tot mai multe organizaţii nonguvernamentale aş aminti aici Clubul Ecologic Transilvania, dar şi asociaţii ale agricultorilor trag un semnal de alarmă în privinţa acestei situaţii şi solicită revizuirea legislaţiei astfel încât să permită refolosirea, schimbul şi vânzarea de soiuri vechi şi rare. Toate aceste organizaţii arată cu degetul către Tratatul Internaţional privind Resursele Genetice şi Vegetale pentru Alimentaţie şi Agricultură ce a fost adoptat de către Parlamentul român în anul 2005.
Dacă doriţi să vă uitaţi peste legea de ratificare a tratatului veţi observa că aceasta conţine doar un articol şi nu stabileşte nici un plan de acţiune şi nicio autoritate competentă responsabilă pentru conservarea soiurilor tradiţionale. În mod normal, tratatul ar trebui să constituie un instrument global, care reglementează accesul şi utilizarea resurselor genetice vegetale însă, la ora actuală, implementarea acestuia în România este deficitară. Prin legea de aderare nu s-a stabilit un organism responsabil cu implementarea tratatului.
Nu pot solicita modificarea textului Tratatul internaţional privind resursele genetice vegetale pentru alimentaţie şi agricultură deoarece, în conformitate cu Legea nr. 590/2003 privind tratatele, acestea se pot modifica doar cu acordul părţilor şi în niciun caz unilateral. În schimb, vă solicit să lucrăm împreună pentru o variantă mai bună a legii de ratificare a tratatului.
Vă solicit să luăm o serie de măsuri la nivel naţional pentru a implementa drepturile agricultorilor cum ar fi : @N_P
