Pitorescul Bucureştilor sfârşitului de secol XIX era constituit şi de existenţa unor cârciumi de la periferia de atunci a oraşului. Bunăoară, un astfel de loc era la poalele Dealului Filaret, pe strada Şerban Vodă.
Chiar pe malul lacului, "într-un loc pitoresc, între sălcii pletoase", erau cârciuma şi grădina lui Nae Sacâz, zis "Sperie-peşte". Porecla "Sacâz" nu se mai ştie de unde se trăgea, dar cealaltă, "Sperie-peşte", avea o explicaţie cât se poate de plauzibilă. Fiind un "cârciumar iscusit şi ingenios", Nae Sacâz punea noaptea tot felul de capcane cu momeli în lac, peştele prins folosindu-i a doua zi la servirea clienţilor. "Când se îmbulzeau muşteriii în grădină ori pe podişcă, scotea Sacâz baboii din hârdaie, îi clătea într-o căldare cu vin şi-i arunca vii pe grătar.
Citeşte mai multe pe ringincentrulvechi.ro
Pitorescul Bucureştilor sfârşitului de secol XIX era constituit şi de existenţa unor cârciumi de la periferia de atunci a oraşului. Bunăoară, un astfel de loc era la poalele Dealului Filaret, pe strada Şerban Vodă.
Chiar pe malul lacului, "într-un loc pitoresc, între sălcii pletoase", erau cârciuma şi grădina lui Nae Sacâz, zis "Sperie-peşte". Porecla "Sacâz" nu se mai ştie de unde se trăgea, dar cealaltă, "Sperie-peşte", avea o explicaţie cât se poate de plauzibilă. Fiind un "cârciumar iscusit şi ingenios", Nae Sacâz punea noaptea tot felul de capcane cu momeli în lac, peştele prins folosindu-i a doua zi la servirea clienţilor. "Când se îmbulzeau muşteriii în grădină ori pe podişcă, scotea Sacâz baboii din hârdaie, îi clătea într-o căldare cu vin şi-i arunca vii pe grătar.
Citeşte mai multe pe ringincentrulvechi.ro
