Contractele pe bani publici. Nu a existat în ultimii 22 de ani, în România, o vacă mai bună muls decât afacerile cu statul. Marile averi şi carierele politice au acest numitor comun. Cei mai importanţi politicieni ai României au în spate businessuri în construcţii, infrastructură, agricultură, domeniile cele mai tentante şi ofertante din acest punct de vedere şi cu o cale relativ simplă, ce permite accesul la izvorul de resurse – licitaţiile cu dedicaţie.

E o practică, susţin agenţii economici din afara “arcului” politic. Şi, oricât am fi de tentaţi să îi avertizăm că exagerează, privim în jur şi vedem, fiecare în satul, oraşul, judeţul lui, ce proiecte s-au derulat, cât sunt de importante pentru comunitate, cine le-a realizat, care e calitatea lucrărilor etc. Clădiri de instituţii, blocuri de locuinţe, şosele, reţele de apă şi canalizare, drumuri, luate de la zero sau reabilitate pe bani publici, făcute de mântuială, dar la suprapreţ. Săli de sport în sate unde tinerii îi numeri pe degete, şcoli în care se investesc miliarde şi apoi se închid pentru că nu mai sunt copii, parcuri înfiinţate prin mlaştini sau la kilometri buni de orice aşezare, sedii pompoase de primării, agenţii de turism, de dezvoltare, de integrare, în sate de o sărăcie lucie. O listă lungă, lungă, la care, sunt convinsă, fiecare dintre dumneavoastră ar mai avea de adăugat câte ceva. Proceduri neortodoxe, care pe măsură ce au îmbogăţit “elita”, au distrus mii de afaceri neaservite politic.

Licitaţiile dedicate, servite, trucate sau cum or mai fi numite ele, au început însă să deranjeze, din ce în ce mai mult, un anumit segment de dezvoltatori, mai ales după ce în piaţă au apărut tot mai mulţi investitori străini, neadaptaţi la şmenurile economiei româneşti. Ei au început să conteste procedurile, câştigătorii, iar atitudinea lor bătăioasă a dat curaj şi societăţilor român