Cuvântul „ambidextru” este un neologism ce s-ar traduce așa: „persoană care se servește de ambele mâini cu aceeași îndemânare”.
E un fel de confuzie a ierarhiilor fiziologice ale omului obișnuit fiindcă acesta, de regulă, folosește fie dreapta, fie stânga într-un mod preferențial. Nedrept e faptul că, etimologic, „ambidextru” înseamnă „cu ambele mâini drepte”, ceea ce nedreptățește evident partea stângă. „Dexter”, „dreapta”, a ajuns într-un cuvânt neologic ce înseamnă „îndemânare”, în vreme ce cuvântul „stânga” are o presă proastă: e sinistră, tot etimologic.
În plan ideologic, simplificând la maximum, stânga e a celor mulți, a celor nedreptățiți de soartă, o „religie” a etatismului și o erezie a egalității; dreapta – o ideologie a celor puțini, a celor bogați, o asumare dar și o provocare a ierarhiilor.
În teorie, cam așa ar trebui să stea lucrurile. În practică însă, viața politică românească – mai ales în ultimii ani – exprimă o confuzie la marginea schizofreniei.
Stânga e clubul (in)select al celor care au privatizat, la ordin! economia românească, dăruindu-ne, cu genererozitate, o listă de 500 de milionari prin intermediul cărora noi, românii, ne bucurăm de concedii exotice, de mașini de colecție, de raliuri, femei frumoase, caviar ș.a.m.d.
Cum știți, din FSN s-au desprins două partide : PDSR și PD, cel din urmă devenind, relativ recent, peste noapte, de dreapta!
PSD-ul a avut, acum câteva zile, un Congres extraordinar… mitologic. (Am scris despre asta aici)
Un congres așezat sub o siglă din Ilf și Petrov: 120 de ani de social-democrație!
De fapt, sunt 14 de când PDSR-ul lui Iliescu a intrat pe ușa din dos a social-demcrației europene prin gestul unei cozi de topor (mâner de briceag), Alexandru Athanasiu, lideul PSDR-ului creat de Sergiu Cunescu, un autentic social-democrat!
