Cândva, Gara Baia Mare a fost una dintre cele mai moderne clădiri cu funcţiunea de Gară. Pe atunci şi trenurile care se opreau în nord erau mai multe, şi economia „duduia” şi oamenii mergeau cu trenul. Ce mişto era un drum de 10-12 ore, în care mergeai cu Personalul, iar apoi cu Acceleratul sau Rapidul. Existau vagoane-restaurant unde se serveau coniac, cafea sau alte licori pe care nu prea le găseai în lumea de afară. Cândva…

Săptămâna trecută, primarul Băii Mari, Cătălin Cherecheş, şi prefectul de Maramureş, Anton Rohian, au descins în Gara Baia Mare pentru a asista la „sinuciderea” publică a Gării din Baia Mare.

Şeful staţiei a invitat autorităţile pentru a le arăta în ce stare se află Gara şi pentru a găsi împreună o soluţie de a salva o clădire aflată într-o stare avansată de degradare. La intrarea în Gară, brusc îţi piere cheful de orice. Mirosuri impregnate în pereţi. Pereţi care se ţin unul pe altul, săli de aşteptare care sunt folosite pentru a depozita o parte din chioşcurile demontate. Oameni ai străzii, în aparenţă. Personaje dubioase care mişunau prin Gară. Lucrători apatici, două ghişee de bilete, deschise, cu două doamne care butonau telefoane mobile. Un grup social, care a fost cândva modern, dar acum este integrat într-un peisaj perfect. Afişul mare cu tariful de utilizare a toaletei, un leu nou, se vede de departe, iar cel care vinde bilete, probabil, face ciubucul cel mai mare din Gară. La ce personaje vin pe acolo, greu de crezut că se dau bilete, în mod legal şi comercial.

Evident, au apărut şi nişte meseriaşi care au început să spele scările şi mozaicul de sus. O activitate greu de realizat. Sărind printre băltoace mizere, primarul şi prefectul s-au oprit să discute cu cei ce răspund de Gară. Oamenii Gării au tot explicat că în urmă cu cinci ani, Gara băimăreană a fost pe o listă cu alte şase