Legea “mariajului gay” este adoptată în Franţa într-un context de dezbatere virulentă şi de radicalizare a unora dintre cei care nu sunt de acord cu această măsură. În alte 13 ţări însă, căsătoriile dintre homosexuali au fost deja legiferate, deşi nu toate aceste ţări le permit persoanelor de acelaşi sex să adopte copii.
Să aruncăm în cele ce urmează o privire asupra ţărilor care au precedat Franţa în privinţa căsătoriei dintre persoane de acelaşi sex.
Prima ţară din lume care a autorizat, în 1989, căsătoriile civile dintre persoane de acelaşi sex este Danemarca. Autorităţile daneze au mers chiar mai departe şi din 2012 cuplurile homosexuale se pot căsători şi religios, în bisericile luterane. În Europa numeroase alte ţări au urmat acest exemplu: Olanda, Norvegia, Suedia, Islanda, Belgia, Spania, Portugalia… În Portugalia însă, care a modificat definiţia conceptului de căsătorie în 2003, fiind extins la cuplurile de acelaşi sex, adopţiile rămân interzise pentru cuplurile de homosexuali. În unele ţări autorităţile au procedat în etape: întîi au legalizat "căsătoria pentru toţi" şi ulterior au instituit dreptul de adopţie pentru persoane de acelaşi sex. În Belgia, de exemplu, homosexualii se pot căsători civil din 2003 şi pot adopta copii din 2006.
O mişcare similară are loc, cu o mare timiditate însă, şi pe alte continente. În iulie 2010 Argentina a devenit prima ţară din America Latină care a autorizat “căsătoria pentru toţi”, inclusiv adopţiile. Exemplul ei a fost urmat de Paraguay, în timp ce Columbia recunoaşte doar "uniunile civile".
Pe continentul african, Africa de Sud a luat iniţiativa şi are o lege în acest sens din 2006.
De notat o iniţiativă similară în Oceania: Noua Zeelandă a legalizat căsătoria între homosexuali în 2013, dar autoriza “uniunile civile” între persoane de acelaşi sex încă din 2005.
În America de N
