Suntem cufundaţi în criză, asemenea broaştei ţestoase, încă vii, ca să iasă supa bună! Condiţia ca bietul animal să nu se răzvrătească împotriva tratamentului la care este supus de poftele culinare ale barbarilor reprezentanţi ai unui "regn superior" este ca focul să fie suficient de mic. În acest fel, ea nu înregistrează diferenţele de la o treaptă de temperatură la alta, decît atunci cînd este prea tîrziu şi a fost deja opărită. Nu-i rămîne decît să-şi dea obşteşcul sfîrşit, spre delectarea odioasă a amatorilor de asemenea delicatese.
De unde am aflat? Direct de la sursă, din declaraţiile pline de miez ale celor care ştiu mai multe despre supa asta numită criză, decît noi şi legumele cu care împărţim oala!
Nu vi se pare semnificativ? De la o vreme, nimeni nu mai vorbeşte despre cauzele crizei! Nici în presa de consum, nici în spaţiul "select" al specialiştilor. Dacă aş fi mai pornit, aş spune că subiectul a fost pus sub embargou. Dovada? Cei care încearcă să-l mai abordeze (atunci cînd mai sunt, totuşi, băgaţi în seamă!), sunt trataţi, fără menajamente, ori drept nebuni, "lasă-mă domnule, habar n-ai ce spui!", ori drept saltimbanci, "cui îi arde domnule de giumbuşlucurile dumitale, nu vezi că avem lucruri grave de discutat?!" La nivel politic, jocul chiar are aerul de circ: unii au rămas cu degetul acuzator întreptat spre Statele Unite, Statele Unite spre Europa şi China, China spre Japonia, Japonia spre Rusia, Rusia spre... etc.
Nici discuţia despre soluţiile ieşirii din criză nu e mai animată, ori mai veselă decît una de parastas! (înainte de ţuică, desigur!). Soluţiile clasice şi neo keynesiene ar fi bune, dar nu sunt prea mulţi cei care au mijloacele şi curajul să le pună în practică, aşa că preferă să le discute punctele slabe; soluţia tipăririi de monedă şi-a epuizat de mult valenţele şi credibilitatea, iar în curînd vor fi culese şi fruc
