“Dacă nu schimbăm regulamentul, vom fi o Ligă a Insolvenților Europeni”, constata, îngrijorat, Dumitru Dragomir, președintele LPF, fost deputat PRM.
“Nu mă-ntrebați pe mine, care sînt atacant, de ce fundașului îi trece mingea peste picioare”, spunea, orgolios, Varujan Vosganian, ministrul Economiei, poet și prozator.
“Pentru ce fac fotbal? Ca să-i oftic pe dușmani, nu?”, susținea, candid, Gigi Becali, lider absolut la Steaua, deputat independent.
Sînt ziceri culese de la televizor, acolo unde ne petrecem viețișoara plină de griji, ca tot românu’. Ele, vorbele, ne-au confirmat încă o dată ideea că aici, la noi, totul se leagă. Fotbalul cu politica, insolvența combinatului Oltchim cu falimentul campionatului național, știința jocului cu arta conversației. N-ar fi prima oară cînd miniștrii recurg la metafore fotbalistice, iar oamenii de fotbal se raportează la politicile europene. Da’ parc-așa, în Postul Paștelui, de Sfîntu’ Gheorghe, s-a pogorît peste noi o – cum să-i zicem mai bine? – revelație. Le sintetizează perfect nea Gigi! Insolvența, falimentul, fix de-aici ni se trag. De la “Să-i oftic pe dușmanii mei!”. Cînd ești Talent – respect, să trăiești tu și cu familia ta, moșule! –, poți avea acces liber la vestiare și la congrese de partid.
Cu texte d-astea maneliste va fi mai greu, în schimb, să ne împiciorongăm. Adicătelea, tradus din olteneasca rurală, să ne punem pe picioare. Te caci pe el de Fenomen dacă-i construit doar pe invidie și dujmănie!
La alți colegi de-ai noștri de Europă, desigur, e altfel. Cu toate astea, nu ne mutăm în Primera, ca căpșunarii. Nici în Bundesliga, ca chirurgii. Ne vom lupta în continuare pentru campionatul nostru: mai modest, dar mai cinstit. Mai sărac, dar mai lipsit de aroganțe la adresa dușmanilor. Desigur, pe moment, trebuie să recunoaștem: Hai Bayern!
Publicat în Cațavencii, 16(94) 2013 @
