În iunie 1973, Nicolae Ceauşescu a mai bifat o mare capitală europeană. După Roma şi Vatican, venise rândul Bonn-ului. Sparase să-l câştige pe Willy Brandt şi să obţină cât mai multe avantaje economice pentru România. În chestiunea Berlinului - care-i interesa pe germani în mod special - n-a ieşit din cuvântul sovieticilor.

Nicolae Ceauşescu a plecat din Bucureşti marţi, 26 iunie 1973, pentru a efectua o vizită în Republica Federală Germania, la invitaţia preşedintelui Gustav Heinemann, a scris ritualic „Scînteia“. În total, a stat în RFG patru zile - cea mai mare parte a timpului la Bonn, dar şi-a rezervat o zi şi jumătate şi vizitării altor oraşe din nordul Germaniei Federale.

Willy Brandt, curtat de Ceauşescu

Dintre liderii ţărilor socialiste, înainte i-o luase numai Leonid Brejnev, secretar general al PCUS. În rest, era primul şef de stat dintr-o ţară estică, alta decât Uniunea Sovietică, primit în RFG. Ceauşescu spera să stabilească o relaţie personală, amicală, cu cancelarul Brandt, scrie în memoriile sale Erwin Winkler, ambasadorul Republicii Federale Germane la Bucureşti în anii '70. „Conducătorul român spera să-şi dezvolte în această călătorie în Germania o relaţie la fel de strânsă şi prietenoasă cu Willy Brandt ca aceea care rezultase, după părerea lui, în urma întâlnirii lui Brejnev cu Brandt în Crimeea. De la Macovescu (ministrul român de Externe, n. red.) ştiam asta“.

Cum manipula presa occidentală

Pe „canale“, gândul lui Ceauşescu pare să fi ajuns şi la alte persoane „de influenţă“, ca de pildă la gazetarii germani acreditaţi la Bucureşti. Cu mai puţin de o săptămâna înaintea plecării la Bonn, l-a primit pe Olaf Ihlau, corespondentul la Bucureşti al ziarului „Suddeutsche Zeitung“, care urma să-l însoţească în Germania Federală. Ca din întâmplare, la finalul interviului acesta l-a provocat la o discuţie despre personalita