Legea firii umane spune că orice ins tinde spre bucurie şi împlinire. Cei mai mulţi oameni cred însă că această lege naturală a ajuns de multă vreme pe patul de spital; fără medicamente, fără posibilitatea revigorării într-un salon de reanimare. Altfel spus, sufletul normalităţii este ameninţat să piară. Îl ajută, din plin, spectacolul zilnic al traumelor, la care este supusă majoritatea românilor amăgiţi cu promisiuni... Pentru ei, problemele sociale şi economice, nerezolvate încă, fac subiectul spectacolului susţinut de vânzătorii de iluzii. Provizoratul aşteptărilor a devenit insuportabil, chiar dacă este asigurat fundalul îndemnului la speranţă. De fapt, la iluzie. Şi asta fiindcă se ştie că iluzia te face mai uman, mai senin, mai încrezător... În ce? În vise deşarte?! Sociologii de azi ne anunţă că, pentru unii, mulţi şi neajutoraţi, secolul XXI a păşit cu stângul; departe de orice perspectivă promiţătoare. Iar pentru alţii, puţini la număr, a început printr-o baie de răsfăţ. Care ia proporţii. Şi fiindcă s-au obişnuit cu toate relele posibile, românilor le-a fost rezervată hărmălaia dezamăgirilor. Una în care se resimte reacţia pasivă a decidenţilor politici faţă de distrugerea Oltchim şi Hidroelectrica. Hărmălaie în care transpare proliferarea sistemului mafiot, a "şcolilor" secrete pentru specializarea în căpuşare. Se vorbeşte, direct sau pe şleau, despre prefigurarea anarhiei - cu minuţie pregătită de către forţe obscure. Dar lumea românească tace, încă. Se mulţumeşte cu lumina zilei, o speranţă în sine. Încă mai pune preţ pe ideea "asumării răspunderii" , ca o soluţie salvatoare... în situaţii care cer punerea la adăpost a bugetului public. Se scrie despre ameninţarea României cu distrugerea teritorială. Inadmisibil pentru un stat liber şi independent. Lumea românească aude, vede şi continuă să tacă. Se cultivă zvonuri despre începerea exploatării mini