GAZETA de Maramureş continuă seria de materiale cu şi despre regionalizare, deoarece în fiecare săptămână se întâmplă câte ceva, iar dragostea de această parte de ţară, ne face să „luptăm” în continuare.
Suntem conştienţi că sună patetic, cine mai e patriot în ziua de astăzi?
Dar demersul pentru o regiune Maramureş este corect şi necesar. Am început să obţinem date din culisele acestui demers guvernamental. Din păcate, este greu, aproape imposibil, să venim cu probe. Într-un final, vom spune tot ce aflăm, deşi entuziasmul nostru a început să se ducă…
Din ce am sesizat noi, regionalizarea are câteva puncte sensibile. Unul este problema ungurească. Din păcate, în Bucureşti nu se pune problema corect. Sudiştii consideră că problema ardelenească este una inventată de extremişti sau de visători. Nu este aşa. Cei din Bucureşti nu sunt capabili să înţeleagă ce se întâmplă pe aici. Ei spun că, în general, maghiarii şi românii se înţeleg, iar unele întâmplări sunt excepţia de la regulă. Aşa este!
Cei mulţi se înţeleg! Şi totuşi lucrurile se îndreaptă spre o finalitate ce nu va fi pe placul nimănui. În ultimii ani s-a observat o ofensivă a maghiarilor pe diverse teme. Dubla cetăţenie, pensiile, retrocedările. În special, Biserica Catolică revendică totul. Dar acesta e un subiect sensibil şi este nevoie de un pic de timp să vedem ce se întâmplă cu noua lege a retrocedărilor.
O altă problemă este lipsa liderilor care ar trebui să se bată pentru Maramureş.
Cu fiecare zi ce trece, se află criteriile care stau la baza alegerilor regiunilor şi a capitalelor. De exemplu, un oraş care are vocaţie de capitală trebuie să fie unul care a dat mult pentru ţară, metaforic vorbind. Din toate punctele de vedere: economic, social, cultural…
Baia Mare este unul din oraşele care au dat aur la greu. De secole, noi cotizăm