Sfântul Gheorghe, sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox. El are o importanţă deosebită şi în calendarul popular, fiind celebrat pe parcursul a trei zile, de pe 22 pe 24 aprilie.

Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini, pe vremea împăratului Diocletian, în secolul al IV-lea. El a ajuns conducător de armată, datorită vitejiei şi victoriilor sale. În anul 303, Diocletian a început lupta împotriva creştinilor, iar Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-şi mărturisească credinţa, fapt pentru care a fost întemniţat şi torturat.

Se spune că, în ciuda torturii, Sfântul Gheorghe nu a fost rănit şi a înviat un mort, lucru care a convins-o pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocletian, să devină şi ea creştină. El a fost condamnat la moarte pe 23 aprilie 304.

Sfântul Gheorghe este înfăţişat în icoane călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Legenda spune că Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Reprezentarea sfântului biruitor ilustrează modelul de curaj în lupta cu diavolul.

În legendele populare, Sf. Gheorghe este "străjerul timpului": lui îi sunt încredinţate cheile vremii şi, la porunca sa, se închide şi se deschide anotimpul cald. Întrucât începutul sezonului cald coincide cu debutul sezonului pastoral, Sf. Gheorghe are şi atributul de patron al păstorilor.

Sărbătoarea Sf. Gheorghe este denumită popular Sângiorz. Ea este celebrată timp de trei zile, la fel ca şi celălalte sărbători mari.

Ajunul de Sf. Gheorghe, 22 aprilie, este denumit Sângiorzul vacilor sau Alesul şi prezintă mai multe obiceiuri ce marchează începutul anului pastoral, fiind o sărbătoare a ciobanilor. Acestea presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face stâna, alegerea mieilor, pre