Munca de o viaţă şi speranţele unuia dintre cei mai promiţători portari din România sunt pe cale să se năruiască. Dumitru Vlad Paul (22 de ani) a rămas fără splină în 2007, iar săptămâna trecută i s-a scos rinichiul stâng după o ciocnire violentă, în minutul 30 al partidei UTA - Luceafărul Oradea (2-0).
Chiar dacă viaţa nu i-a surâs deloc, tânărul goalkeeper nu vrea să îşi ia adio de la fotbal. Internat la secţia chirurgie II a Spitalului Judeţean din Oradea, Vlad ar vrea să se ridice din pat, îi e dor deja de mirosul gazonului, dar pe moment abia poate să meargă până la geamul salonului.
"Doctorul mi-a spus că îmi risc viaţa!“
Ziua în care Dumitru repeta performanţa lui Duckadam de la Sevilla e tot mai îndepărtată. În finala campionatului naţional de juniori din 2009, FC Bihor ‑ Steaua, portarul orădean a apărat patru lovituri de departajare. Mama lui i-a adus în salon medalia de campion şi trofeul obţinut în urma acelei finale, pentru a uita preţ de câteva momente că, în locul plonjoanelor, Vlad se chinuie acum să facă o plimbare sau două pe zi până la fereastră şi înapoi.
Am intrat în salon, împreună cu antrenorul Luceafărului Oradea, Florin Farcaş. Vlad ne anunţă din prima, parcă fără a-şi da seama de însemnătatea frazei pe care avea s-o enunţe: „Azi dimineaţă (n.r. – ieri), la vizită, doctorul mi-a spus că n-o să mai pot juca fotbal de performanţă, pentru că îmi pun viaţa în pericol“. A urmat o tăcere de câteva zeci de secunde, apoi tânărul portar şi-a arătat latura luptătoare. „Eu nu sunt împăcat cu gândul ăsta. Sper să nu fie aşa“, a spus Dumitru. De vineri, de la prânz, nu a mai mâncat nimic. E hrănit cu glucoză, prin perfuzii. „Încă mă mai doare. M-am plimbat azi dimineaţă până la geam şi înapoi, dar în rest doar întins am stat, mi-e foarte greu să mă ridic“, a completat portarul Luceafărului.
"De ce m-au externat medicii
