Suntem, cu certitudine, cel mai mare Parlament din istoria Romaniei. In al doilea rand noi, cei din USL, reprezentam una dintre cele mai solide majoritati pe care le-a avut vreodata un guvern. Consecinta fireasca a acestei stari de fapt este ca ar trebui sa fim si calitativ cel mai bun Parlament al istoriei recente. Sursa imagine: hartapoliticii.ro
Dar lucrurile nu stau asa. In realitate, Parlamentul Romaniei este unul de teracota. Mecanizat. Lipsit de viata proprie. Un Parlament lipsit de suflu si de viziune. Un Parlament care, in ansamblul sau, nu-si intelege misiunea istorica pe care i-au incredintat-o cetatenii.
Nu este rau ca noi, cei din majoritate, sustinem eforturile unui guvern care incearca sa reporneasca Romania si sa o plaseze, acolo unde ii este locul, in concertul european. Nu este rau ca opozitia incearca sa semnaleze si sa sanctioneze derapajele majoritatii. Rau este ca, si unii si altii facem formal ceea ce facem. Mimam parlamentarismul autentic. Il schimonosim. Noi, cei din majoritatea USL, suntem, pana una alta, incapabili sa preluam initiativa. Nu facem decat sa votam oferta legislativa a guvernului. In general aprobam ordonante si, mai nou, ordonante care modifica ordonante. Ceea ce se dezbate, se dezbate superficial in comisiile din Parlament. In plen nu mai stim sa dezbatem.
Aceasta stare de lucruri este generata, stimati colegi, de comoditate. Cat timp muncim efectiv in Parlament intr-o saptamana? Cat timp suntem dispusi, cu adevarat, sa muncim pentru cei care ne-au ales? Multi dintre dumneavoastra va aparati, spunand ca le sunteti datori cetatenilor din colegiu, dar cat timp din timpul nostru stam cu adevarat printre oamenii care si-au pus sperantele in noi.
Cate initiative legislative avem noi insine? Cum ne batem pentru ele? Cat timp consacram studiului legislatiei? Cat suntem dispusi sa sacrificam pentru a le impun
