A colaborat cu echipe care au scris istoria sportului maramureşean şi a ridicat masajul la rang de artă. Este cel mai longeviv masor din Maramureş, omul cu „mâini de aur”, care a înfăptuit adevărate miracole. GAZETA de Maramureş vă prezintă povestea inedită a lui Petru Holovaci, un altfel de campion.

Pentru el, meseria e cu adevărat brăţară de aur. O meserie care în timp a devenit artă, pasiune şi, pentru noi, „profanii”, miracol. Petru Holovaci este masor. Cel mai longeviv din Maramureş. Un „maestru” care a susţinut prin dăruirea şi munca sa performanţa sportului maramureşean. A colaborat cu multe echipe care au scris istoria sportului de pe aceste meleaguri, iar de 7 ani este masorul campionilor noştri de la rugby. De altfel, şi el e un campion. Unul modest.

Povestea lui a început în copilărie: „am jucat fotbal la juniori la Minerul Cavnic, iar după ce m-am lăsat de fotbal m-am angajat la Mină. Am intrat în producţie şi a venit o circulară care spunea că cei interesaţi pot merge la cursuri de masori la Bucureşti. Eram mecanic maşini, sudor etc. M-a chemat preşedintele de sindicat şi mi-a spus de circulară, şi am acceptat să merg la Bucureşti. Eu ştiam ce înseamnă masajul doar din ce am văzut la masorul care era la echipă în perioada în care am jucat fotbal”.

Pe atunci, cursurile de masaj erau extrem de serioase. Holovaci povesteşte: „cursurile de la Bucureşti au fost făcute de Centru de Medicină Sportivă „23 August” – Federaţia Română de Fotbal. Cursurile le-am făcut cu masorul Echipei Naţionale, Victor Hexan, care este acum la Şahtior Doneţk, cu Mircea Lucescu. Din când în când ne mai sunăm şi ţinem legătura”. După ce a terminat cursurile, în 1984, s-a întors acasă şi a devenit masor la echipa de fotbal seniori din divizia B Minerul Cavnic. O perioadă a lucrat în paralel şi la Mină, apoi a fost scos din produ