În două țări de gintă latină, buclucașul aprilie a jucat în două piese de teatru cu finaluri diferite.
În Spania, după 38 de ani de monarhie, i-a tras regelui Juan Carlos preșul de sub picioare, iar în România, după 22 de ani de capitalism, l-a uns pe Victor Ponta regișor al socialismului ce riscă, operîndu-și inflamatul apendic liberal, să devină președinte de republică.
Și în comedia românească, și în drama spaniolă au existat scene cu femei căzute în genunchi, cu pușcăriași și pușcăriabili, cu coabitări și compromisuri, cu mătuși moarte și cu nepoțele cît se poate de vii, singura diferență cantitativă decurgînd din kilogramele de baroni pe cap de locuitor, favorabilă nouă.
Dacă tătucul Iliescu a lăcrămat cînd dodoloața socialistă europeană cu genunchii juliți l-a sorcovit în văzul lumii, moș Carlos a bocit post-coitum după ce presa l-a dat în gît că, la o vînătoare de elefanți în Botswana, a tras cu glanda ruginită după o căprioară lipsită de prejudecăți.
La ei, prințul pușcăriabil, prins cu rața-n gură, a tulit-o în America de rușine. La noi, dimpotrivă, Pușcăriașul se bronzează la lumina blitzurilor și-i ovaționat ca model de moralitate, că nu degeaba cei cu pedigree-ul Doftanei au ros oase în cartierul Primăverii.
La ei – murmurul unui tango trist pentru o despărțire pretimpurie, la noi – prea puțină emoție și o bucurie nelalocul ei.
Publicat în Cațavencii, 16(94) 2013
În două țări de gintă latină, buclucașul aprilie a jucat în două piese de teatru cu finaluri diferite.
În Spania, după 38 de ani de monarhie, i-a tras regelui Juan Carlos preșul de sub picioare, iar în România, după 22 de ani de capitalism, l-a uns pe Victor Ponta regișor al socialismului ce riscă, operîndu-și inflamatul apendic liberal, să devină președinte de republică.
Și în comedia românească, și în drama spaniolă au existat sc
