Când eram ceva mai tinerică şi nici nu cutezam să visez spre lumea în care mă mişc acum precum peştele în apă, mă delectam citind biografiile marilor staruri hollywoodiene, în care capitole distincte le erau dedicate fanilor, mai paşnici sau mai nebuni, indispensabili însă pentru alimentarea egoului vedetelor respective.
Poveşti despre fani continuă şi în zilele noastre şi le citesc plină de amuzament şi curiozitate. De la atitudini emoţionante la reacţii violente, de la hohote de plâns la modificarea aspectului fizic, pentru a semăna cât mai izbitor cu idolul, iată doar câteva dintre damblalele fanilor de pretutindeni. Am descoperit, recent, pe YouTube, un tânăr care s-a declarat fan pe viaţă al lui Harry Potter. Şi-a lucrat fizicul aducându-l cât mai aproape de cel al variantei ecranizate a personajului, şi-a luat oficial, în acte, numele acestuia, iar casa şi-a transformat-o într-un adevărat muzeu dedicat celebrului personaj.
La fel de amuzată, îmi amintesc uluitoarea perioadă a „Ceaiului de la ora 5”, programul care, zice-se, a revoluţionat televiziunea din România, fapt care-mi adusese în viaţă lucruri nebănuite: tone de scrisori primite la TVR pe numele meu, mii de autografe oferite pe agende, tricouri, batiste, livrete militare, ambalaje de ciocolată, carnete de elev, ba chiar direct, pe diferite părţi ale corpului. Apoi telespectatori care şi-au botezat copiii cu numele meu, toate culminând cu adevărate lupte de stradă, agrementate cu agenţi de ordine şi poliţişti, care precedau transmisiile noastre directe, în fiecare joi, în diferite colţuri de ţară, în care fanii se căzneau să prindă un loc în mereu neîncăpătoarele locaţii. Însă, de departe, cel mai inedit episod al epopeii fanilor mei l-a avut ca protagonist pe cetăţeanul Ioniţă V. Dănuţ, cu buletin de Băicoi, siguramente dus cu pluta, căruia îi intrase în cap că sunt m
