Ucraineanul Serghei Stahovski în vîrstă de 27 de ani locuieşte la Bratislava, preferă cărţile pe hîrtie, vorbeşte cinci limbi străine, iar pe soţia lui o cheamă Bulgakova
Stahovski face parte din categoria jucătorilor cu preocupări multiple. Desenează frumos pe teren, cu reverul său cu o mînă şi scurtele abile, iar în afara lui citeşte, îi place să cunoască locuri noi şi îşi exersează cele cinci limbi străine pe care le cunoaşte. A plecat de mic de acasă, din Ucraina, a avut succes cînd era foarte tînăr şi nu înţelegea prea bine ce i se întîmplă. Acum încearcă să-şi restarteze cariera alături de antrenorul cu care a avut, în 2010, cel mai bun an al carierei.
- Serghei, care este cea mai preţioasă amintire din tenis de pînă acum pentru tine?
- Cu siguranţă, primul meu trofeu, la Zagreb, în 2008. Eram lucky loser şi l-am învins pe Ivan Ljubicici în finală în faţa unei săli pline cu 4.500 de croaţi. Aveam doar 22 de ani şi nu realizam ce mi se întîmplă. Eram încă la început, nu credeam că sînt capabil să reuşesc în tenis. A fost ceva deosebit, n-am putut dormi trei nopţi la rînd după acel succes.
- În loja ta a fost Boris Sobkin, antrenorul dintotdeauna al lui Mihail Iujnîi. Lucraţi împreună?
- Da, mă ajută de săptămîna trecută, de la Monte Carlo. Mişa rămîne pe primul loc, dar nu-l deranjează că lucrează cu mine în timpul rămas. Iar eu sînt mulţumit. Am mai colaborat în 2010, cînd am avut cele mai bune rezultate ale mele. Apoi am schimbat, am încercat cu Rainer Schuettler, dar am avut şi alţi antrenori de atunci. N-a mers, aşa că mi-am zis să mă întorc la ce a funcţionat, mai ales că sînt într-un moment greu al carierei.
- De ce ai ales Bratislava ca reşedinţă?
- Locuiesc acolo din 2004 pentru că antrenorul meu de atunci era slovac. Am un apartament, am mulţi prieteni. Oraşul are părţile lui frumoase, dar e un
