Fostul senator PSD avea un serviciu sigur şi profitabil: intermediar între oamenii cu probleme juridice şi oameni din Justiţie. A fost aproape de a face din Justiţie o firmă privată de spălat marii infractori sau de îngropat adversari
Fostul premier Adrian Năstase a fost etichetat de judecători ca fiind „personificarea corupţiei”. O etichetă grea, ce presupune că nimeni şi nimic nu era mai rău şi mai periculos decât fostul lider PSD. Judecătorii nu l-au luat în calcul însă şi pe Cătălin Voicu, cel care poate chiar şi-a depăşit şeful de partid şi care ar merita, cel puţin, aceeaşi etichetă, fără nicio exagerare.
Cătălin Voicu avea visul de a controla Justiţia. Nu doar caţiva magistraţi şi poliţişti, el îşi dorea o reţea „funcţională” în toată ţara. Ambiţios, cu un ţel clar întipărit în minte, Voicu a prins şi momentul zero pentru a începe racolarea: decembrie 1989. A fost, cum se spune, omul potrivit la locul potrivit, Voicu fiind ofiţer în cadrul Statului Major General din MApN. A făcut Şcoala militară de ofiţeri activi de transmisiuni de la Sibiu, a absolvit Dreptul la Academia de Poliţie, iar între 1986 - 1997 a fost ofiţer activ şi a fost decorat şi cu Virtutea Militară în grad de Cavaler. Primul pas a fost făcut în clipele fierbinţi ale Revoluţiei, atunci când a mers la Parchetul General, unde ar fi fost delegat de FSN pentru coordonarea procurorilor.
CONSILIERUL PE PROBLEME DE SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ
Perioada petrecută printre magistraţi a fost cea care a pus bazele primelor relaţii printre procurori şi judecători. A rămas aproape şi de zona politicului, mai exact în preajma fostului preşedinte Ion Iliescu. A ajuns în Serviciul de Pază şi Protecţie (SPP). Sub umbrela preşedintelui României, în 2003, a fost avansat în gradul de general. A ajuns consilierul lui Ion Iliescu la Cotroceni pe probleme de siguranţă naţională. Din aceas