Vezi
La doi ani a ramas fara tata, la opt ani fara mama. Bunicul, care ingrijeste de 15 ani gazonul de pe stadionul echipei de rugby, s-a gandit ca sportul de echipa ar putea sa o ajute pe nepoata sa, Adnana, sa treaca mai usor peste pierderile suferite. Dupa sase ani de handbal, Adnana devine vicecampioana nationala, in 2011 este campioana nationala si este cotata cea mai buna extrema dreapta din tara. In 2012 ajunge la lotul national. In aprilie 2013, insa, o accidentare ii pune sub semnul intrebarii cariera in sport. In plus, operatia care ar putea-o readuce pe semicercuri depaseste cu mult veniturile bunicului. Ca pasarea Phoenix, mereu renascand din propriile drame, asa o vede bunicul pe fetita care nu a implinit, inca, 15 ani. Ca pe o mare handbalista, asa se viseaza Adnana, care spune ca niciodata nu si-a imaginat viitorul fara sport. Si nu o face nici acum.
- handbal in loc de medicament pentru suflet
Adnana Pop (nascuta in 10 mai 1998, in Baia Mare) s-a apucat de handbal de foarte mica, acesta fiind primul sport pe care l-a practicat. Nimic deosebit in povestea Nanei (asa ii spun toti cei apropiati) pana aici. Alegerea sportului, insa, nu i-a apartinut, ci a fost a bunicului ei, Ioan Pop. Si atingand acest punct, precum si explicand motivele pentru care a ajuns pe semicercuri, povestea Nanei incepe sa devina una deosebita fata de a altor copii.
" Nana este nepoata mea, fiica fiului meu care a decedat in anul 2000 in urma unei boli nemiloase. La varsta de doi ani si jumatate, asadar, Nana a ramas fara tata. Dupa sase ani s-a stins si mama ei. S-a intamplat cand Nana terminase clasa I . A fost o mare tragedie. Lucrand la terenul de rugby si fiind familiarizat cu lumea sportului, m-am gandit - si eu zic ca bine am facut - ca sportul ar putea fi una din caile prin care Nana ar putea sa depaseasca socul despa
