Legea conflictului de interese trebuie schimbata urgent si introduse standarde clare in cazul unor demnitati publice si in cazul avocatilor. E inadmisibil ca un avocat condamnat definitiv pentru fapte de coruptie sa-si pastreze dreptul de a profesa. E revoltator ca parlamentari condamnati penal sa voteze sau sa elaboreze legi in Parlamentul Romaniei iar ministri trimisi in judecata pentru coruptie sa administreze bugete uriase. E nedrept fata de ceilalti pensionari din tara asta ca un judecator sa mai incaseze pensie dupa o condamnare pentru acte de coruptie. Daca vom continua asa, legalizam tacit dreptul unor categorii de cetateni de a fi putini corupti, de a fi putin penali.
Deja opinia publica manifesta o suspecta toleranta, relativizeaza totul cand vine vorba de justitie, sterge granitele dintre bine si rau, amesteca albul cu negrul. A continua sa acceptam ca stare naturala dreptul unui condamnat penal de a mai ocupa functii sau de a exercita meserii de un anumit prestigiu echivaleaza, repet pentru a ingrosa o idee, cu a recunoaste oficial dreptul oricui (pe cand obligatia?) de a fi putin corupt. Priviti mai atent ce se intampla sub ochii nostri. Cateva exemple.
Decanul baroului Bihor, Cristian Domocos, apeleaza la sofisme avocatesti pentru a explica inexplicabilul: de ce unui coleg de breasla condamnat definitiv pentru coruptie nu i-a fost ridicat dreptul de practica. Trebuie tinut cont de situatia de ansamblu, zice decanul. Cum adica? Avocatul aparat tocmai a devenit infractor, locul sau e in tribune, nu pe terenul d e joc, sa zica merci ca a luat cu suspendare. Ce situatie de ansamblu?
Cand stai prea mult printre infractori incepi sa gandesti ca ei. Altfel nu se explica evacuarea bunului simt din judecata unor oameni de la care astepti ceva mai mult.
"Trebuie sa ai in vedere cariera acelui avocat, comportamentul
